Sambata si duminica am fost delegat la “referendumul vietii” la o sectie din Oradea. Am stat acolo cate 16 ore pe zi ca sa vad si eu, pentru prima data, cum decurge un astfel de proces. Si am vazut. Inca nu mi-am revenit din oboseala. Cred ca tinerii din Romania trebuie sa continue “gargara” pe
Duminica, 7 octombrie 2018 Referendumul s-a incheiat. A fost, pentru mine, o premiera. Nu stiu daca o mai repet. 16 ore pe zi de stat pe scaun e tortura. O sa revin cu un post cu concluzii. Asa, mai serios. Sper ca v-ati distrat cu aceasta postare. Mie sigur mi-a trecut timpul mai usor. Am
Pentru ca internetul, in general, si bula mea, in special, mai aveau nevoie de o parere – a mea – iat-o: avem tendinta sa credem ca atrocitatile petrecute acum mai bine de 70 de ani, in cel de-al doilea razboi mondial, sunt ceva de domeniul filmelor, ceva de domeniul trecutului cand, in realitate, Europa se
Blog mi-am facut (in 2007) la insistentele unui prieten si l-am pastrat de curiozitate si din atasamentul cu care pastrez orice alte lucruri care imi umplu inutil sertarele. Imi place sa povestesc si sa fac oamenii sa rada. Mi-am pus problema, la un moment dat, daca trebuie sa il sterg sau nu. Am ajuns la concluzia ca, asa cum este, cu bune si cu rele, este evolutia (sau involutia) mea. Lucrurile scrise aici sunt pareri personale.